„Putem învinge pe oricine, dar putem și pierde cu oricine”, ne avertiza Ambros Martin, cu doar câteva zile înainte de startul Campionatului Mondial. Iar Angola a fost foarte aproape să-i dea dreptate. Dar România s-a adunat (din nou) la timp, a acceptat mâna întinsă de fanii ei gălăgioși și a depășit această curajoasă echipă africană: 27-24, dar totul s-a decis pe final.
Mulți au așteptat un meci simplu, un ultim popas înaintea ascensiunii care stă să înceapă, și s-au gândit că jocul ăsta cu Angola nu poate produce daune prea mari nici moralului, nici rezervelor de energie ale României. Nu a fost așa. România a câștigat, dar a muncit din nou foarte serios.
Optimiștii vor vedea în asta o confirmare a încrederii pe care grupul ăsta o are: să câștigi trei meciuri venind din urmă e o probă de caracter. Pesimiștii, dimpotrivă, vor observa că intensitatea n-a fost cea mai bună, că repunerile au fost lente și atacurile au fost adesea lungi – semn al nehotărârii. Că apărarea n-a funcționat deloc bine în prima repriză, până când Alice Ardean Elisei a fost avansată într-un sistem cinci plus unu care a reușit să mai încurce o linie de atac care ne-a amintit (parcă prea des) de înfrângerea de la Jocurile Olimpice.
La final, poate că nimic n-a fost pierdut. Dar un lucru e cert: s-a terminat cu meciurile considerate – în avans – ușoare. Derbiul cu Franța, indiferent care-i va fi miza din clasament – nu va fi simplu, iar mai departe de grupe, fiecare meci va fi jucat la intensitate maximă: câștigi – avansezi, nu câștigi – te întorci acasă.
Mulți au așteptat un meci simplu, un ultim popas înaintea ascensiunii care stă să înceapă, și s-au gândit că jocul ăsta cu Angola nu poate produce daune prea mari nici moralului, nici rezervelor de energie ale României. Nu a fost așa. România a câștigat, dar a muncit din nou foarte serios.
Optimiștii vor vedea în asta o confirmare a încrederii pe care grupul ăsta o are: să câștigi trei meciuri venind din urmă e o probă de caracter. Pesimiștii, dimpotrivă, vor observa că intensitatea n-a fost cea mai bună, că repunerile au fost lente și atacurile au fost adesea lungi – semn al nehotărârii. Că apărarea n-a funcționat deloc bine în prima repriză, până când Alice Ardean Elisei a fost avansată într-un sistem cinci plus unu care a reușit să mai încurce o linie de atac care ne-a amintit (parcă prea des) de înfrângerea de la Jocurile Olimpice.
La final, poate că nimic n-a fost pierdut. Dar un lucru e cert: s-a terminat cu meciurile considerate – în avans – ușoare. Derbiul cu Franța, indiferent care-i va fi miza din clasament – nu va fi simplu, iar mai departe de grupe, fiecare meci va fi jucat la intensitate maximă: câștigi – avansezi, nu câștigi – te întorci acasă.
Ce urmează
În ultimul și cel mai așteptat meci din faza grupelor, România va întâlni (vineri, ora 19.00) Franța lui Olivier Krumbholz, medaliată cu argint la Jocurile Olimpice de la Rio și cu bronz la Campionatul European de anul trecut.
Franța și Spania vor stinge lumina în Trier Arena, cu ultimul meci al zilei. Doar apoi, amatorii de calcule pot începe să vorbească despre primul draft al clasamentului final. Deocamdată, România are maximum de puncte (8) după patru meciuri.
Primele patru clasate se vor califica pentru optimile de finală, unde vor întâlni, într-un tabloul inversat – locul unu contra locului patru, locul doi contra locului trei – cele patru echipe calificate dintr-o grupă B puternică: în spatele Norvegiei, principala favorită a turneului, Suedia, Cehia și Ungaria își vor împăți celelalte trei locuri. Polonia (care bătuse România în amicalul de la Trofeul Carpați) a fost învinsă în deschiderea programului de Ungaria, și a fost eliminată.
Cronica meciului România - Angola
România a câştigat a patra partidă de la Campionatul Mondial, după ce a învins Angola cu 27-24. Naţionala s-a impus chiar şi atunci când a prins o zi mai oscilantă ca evoluţie
Cu un prim obiectiv realizat la acest Campionat Mondial, calificarea în optimile de finală, partida România – Angola ne-a întâmpinat cu multe gânduri amestecate. Ce adversară pare mai potrivită pentru echipa naţională în primul tur eliminatoriu? Ce strategie va aborda Ambros Martin cu Angola, dacă va juca tot cu echipa tip sau va merge pe mâna handbalistelor care au evoluat mai puţin până acum. Obţin tricolorele locul 1 chiar din această seară?
Un prim răspuns l-am primit devreme, Ambros Martin a decis să intre în teren cu prima echipă. Pentru a-şi ţine echipa în priză, pentru a obţine cele 2 puncte extrem de importante în economia câştigării grupei. Faţă de meciul cu Spania au apărul în primul ”7” Dragut şi Dedu, în locul tricolorelor Geiger şi Dumanska, schimbări pe care le-am mai văzut în acest turneu final. De asemenea, antrenorul a renunţat pentru primele 15 minute la schimbarea atac – apărare.
Angola a ieşit din turneul final, la modul că nu mai contează în bătălia pentru locurile 1-16, dar s-a eliberat parcă şi de o presiune. Selecţionata africană nu mai este din lumea a doua, de acest lucru ne-am convins încă de acum un deceniu, când a reuşit să ajungă în Top 8. La fel ca şi cu Spania sau Franţa, africancele au plimbat bine mingea într-un ritm foarte bun şi au preluat iniţiativa de la bun început. România a fost destul de statică pe semicerc, astfel că angolezele au reuşit să ajungă destul de des în poziţia de a trage de la distanţă. De cele mai multe ori, Guialo şi Cazanga au înscris, astfel că Angola s-a distanţat la 6-4 după 10 minute.
Un prim răspuns l-am primit devreme, Ambros Martin a decis să intre în teren cu prima echipă. Pentru a-şi ţine echipa în priză, pentru a obţine cele 2 puncte extrem de importante în economia câştigării grupei. Faţă de meciul cu Spania au apărul în primul ”7” Dragut şi Dedu, în locul tricolorelor Geiger şi Dumanska, schimbări pe care le-am mai văzut în acest turneu final. De asemenea, antrenorul a renunţat pentru primele 15 minute la schimbarea atac – apărare.
Angola a ieşit din turneul final, la modul că nu mai contează în bătălia pentru locurile 1-16, dar s-a eliberat parcă şi de o presiune. Selecţionata africană nu mai este din lumea a doua, de acest lucru ne-am convins încă de acum un deceniu, când a reuşit să ajungă în Top 8. La fel ca şi cu Spania sau Franţa, africancele au plimbat bine mingea într-un ritm foarte bun şi au preluat iniţiativa de la bun început. România a fost destul de statică pe semicerc, astfel că angolezele au reuşit să ajungă destul de des în poziţia de a trage de la distanţă. De cele mai multe ori, Guialo şi Cazanga au înscris, astfel că Angola s-a distanţat la 6-4 după 10 minute.
Prima reprezentativă a intrat cu prima echipă în teren, dar parcă nu a mai avut aceeaşi concentrare din partida cu Spania. Ba chiar, meciul a început să semene cu cel jucat câteva zile mai devreme cu Slovenia. Angola s-a desprins la 12-8 (min. 21), profitând de ratările în lanţ ale tricolorelor de pe toate poziţiile, mai puţin din zona centrală unde a acţionat Eliza Buceschi. Cristina Neagu a irosit chiar 5 din primele 6 mingi, singura reuşită a căpitanului venind dintr-o aruncare de la 7 metri. Nu a fost repriza care să-i aparţină, chiar dacă până la pauză a mai marcat o dată.
Şi la fel ca şi în meciul cu Slovenia, Ambros Martin a făcut câteva schimbări, a trecut şi la o apărare 5 plus 1, care a dat rezultate. Angola nu a mai contat de la distanţă, iar tricolorele au început să recupereze minge după minge. Descătuşarea în atac a venit de la Cristina Florianu, care a arătat că poate da randament inclusiv din poziţia inter dreapta, astfel că diferenţa de pe tabelă s-a ”contopit”. La pauză, cele două echipe au intrat la egalitate, 14-14. Tot la fel ca şi în meciul cu Slovenia.
Repriza secundă a început la fel de şovăielnic pentru România, cu realizări şi ratări, astfel Angola a luat din nou avans: 20-18 (min. 41). Cazanga şi Guialo au continuat să torpileze poarta apărată de Dumanska, prea puţin protejată de apărare. Timpul a trecut în defavoarea naţionalei, astfel că Ardean, Neagu, Udriştioiu, Buceschi, Pintea, Geiger au continuat să rămâne în teren, deşi poate planul era ca aceste fete să fie odihnite la un moment dat.
Şi la fel ca şi în meciul cu Slovenia, Ambros Martin a făcut câteva schimbări, a trecut şi la o apărare 5 plus 1, care a dat rezultate. Angola nu a mai contat de la distanţă, iar tricolorele au început să recupereze minge după minge. Descătuşarea în atac a venit de la Cristina Florianu, care a arătat că poate da randament inclusiv din poziţia inter dreapta, astfel că diferenţa de pe tabelă s-a ”contopit”. La pauză, cele două echipe au intrat la egalitate, 14-14. Tot la fel ca şi în meciul cu Slovenia.
Repriza secundă a început la fel de şovăielnic pentru România, cu realizări şi ratări, astfel Angola a luat din nou avans: 20-18 (min. 41). Cazanga şi Guialo au continuat să torpileze poarta apărată de Dumanska, prea puţin protejată de apărare. Timpul a trecut în defavoarea naţionalei, astfel că Ardean, Neagu, Udriştioiu, Buceschi, Pintea, Geiger au continuat să rămâne în teren, deşi poate planul era ca aceste fete să fie odihnite la un moment dat.
Cristina Neagu nu a fost în zi de şut, astfel că după o primă încercare în prima repriză, Ambros Martin a decis şi în partea secundă să o utilizeze pentru o perioadă doar pentru faza de apărare. Cristina Florianu a profitat imediat de a juca în atac inter stânga, Melinda Geiger a secondat-o imediat cu o aruncare perfectă, iar România a egalat în minutul 46: scor 21-21.
Crina Pintea este eliminată 2 minute în minutul 49, dar tricolorele dau mai bine din picioare şi sunt tot mai prezente în meci. Timea Tătar are şansa de a readuce România în avantaj în minutul 51, dar trage în portar, acelaşi lucru îl face şi Geiger în minutul 54, la scorul de 23-23. Momentul schimbării pe tabela de marcaj se produce însă 2 minute mai târziu. Dumanska este acolo unde trebuie între buturi, iar Neagu îşi face revenirea în atac cu o ghiulea care se duce direct în vinclu cu aproape 90 km/h, 24-23.
Axa Dumaska - Neagu începe să funcţioneze ca o telecomandă. Portarul are un nou reflex, iar Cristina pluteşte peste masiva apărare a Angolei şi aduce şi mai mult linişte: 26-24, min. 58. Căpitanul şterge cu buretele toate nerealizările din acest meci şi îşi conduce din nou echipa către o nouă victorie. A patra de la acest Campionat Mondial, din tot atâtea jocuri. Locul 1 în grupă are tot mai mari şanse să fie atins.
Crina Pintea este eliminată 2 minute în minutul 49, dar tricolorele dau mai bine din picioare şi sunt tot mai prezente în meci. Timea Tătar are şansa de a readuce România în avantaj în minutul 51, dar trage în portar, acelaşi lucru îl face şi Geiger în minutul 54, la scorul de 23-23. Momentul schimbării pe tabela de marcaj se produce însă 2 minute mai târziu. Dumanska este acolo unde trebuie între buturi, iar Neagu îşi face revenirea în atac cu o ghiulea care se duce direct în vinclu cu aproape 90 km/h, 24-23.
Axa Dumaska - Neagu începe să funcţioneze ca o telecomandă. Portarul are un nou reflex, iar Cristina pluteşte peste masiva apărare a Angolei şi aduce şi mai mult linişte: 26-24, min. 58. Căpitanul şterge cu buretele toate nerealizările din acest meci şi îşi conduce din nou echipa către o nouă victorie. A patra de la acest Campionat Mondial, din tot atâtea jocuri. Locul 1 în grupă are tot mai mari şanse să fie atins.
România – Angola 27-24 (14-14)
Dedu, Dumanska – portari; Udriştioiu 4, Geiger 4, Buceschi 2, Neagu 7, Laslo, A.M. Popa, Ardean 3, Florianu 3, Pintea 3, Berbece, Tomescu, Zamfirescu, Tatar, Dragut 1. Antrenor: Ambros Martin
Branco, Alberto – portari; Nenganda, Iracelma da Silva 1, Paulino, Machado 1, Vilma Silva 3, Paulo, Kassoma 2, Kamalandua, Oliveira, Carlos 1, Peres, Cazanga 7, dos Santos 2, Guialo 7. Antrenor: Morten Soubak
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu