Handbal feminin - echipa națională | Cu o echipă experimentală, România nu poate rezista Franței. Dar meciul decisiv abia acum urmează: în optimi așteaptă Cehia

Mai interesată de odihnă și de câteva experimente curajoase, echipa națională a României s-a ținut lângă Franța doar pentru o clipă, înainte ca adversarele să apese pe accelerație și să dispară la cinci, șapte și mai apoi chiar zece goluri distanță. S-a terminat 26-17 pentru franțuzoiace, dar nu victoria a contat aici.

Pentru că ceea ce trebuia să fie finala acestei grupe – derbiul, dacă preferi – a ajuns, încă de ieri, o ciocnire cu jumătate de miză: a Franței, care a căutat să-și rezerve locul doi în grupa câștigată deja de România. Mai motivate și mult mai experimentate, franțuzoaicele gânditorului Olivier Khurmbholz și-au făcut treaba fără menajamente.

Rezultatul? Un scor aspru, un joc pestriț, dar câteva obiective bifate: unele jucătoare s-au odihnit, celelalte s-au dezmorțit înaintea meciului decisiv din optimile de finală.

Ambros Martin a dat mai multe indicații decât de obicei, fetele lui au făcut mai multe erori decât de obicei, dar nu există scurtături. O echipă nu se leagă altfel decât în meciuri, iar experimentul ăsta este, într-un fel sau altul, obligatoriu.

Astfel, fără Cristina Neagu, Eliza Buceschi, cu rarele apariții ale Melindei Geiger, Crinei Pintea sau Valentinei Ardean Elisei, nimeni nu s-a gândit la puncte și doar puțini se vor plânge de scor. Jocul, în schimb, n-a fost deloc grozav și nici nu avea cum să fie din moment ce echipa nu a mai jucat niciodată în formula asta. Or, ăsta e un lucru demn de reținut: dacă media de vârstă a României e foarte apropiată de cea a Franței (cu un an și două luni e mai tânără echiopa lui Martin), franțuzoaicele domină evident media numărului de meciuri internaționale jucate: la începutul competiției, vicecampioanele olimpice aveau – în medie – peste 110 minute la turneele finale, România – doar 45. Doar Elisei, Neagu și Geiger au depășit acest număr. Dincolo, Franța are în lot doar două jucătoare cu mai puțin de 45 de meciuri internaționale.

E o statistică importantă care trebuie ameliorată rapid. În primul rând, pentru că e greu să te bați la medalie dacă nu ai un lot echilibrat și omogen. Nu e de ajuns să ai două jucătoare la fel de bune pe fiecare post, trebuie să ai jucătoare bine integrate în stilul echipei – trecute deja prin circuitul echipei naționale.

Apoi, pentru că planurile și ambițiile echipei naționale sunt pe termen mediu. Dacă aceste jucătoare nu adună rapid experiență și, mai important, dacă nu o adună jucând împreună și formând relații de joc, atunci ambițiile din 2020 sunt în pericol. Pentru că nu e vorba de valoarea individuală, ci de construcția unui grup. Din punctul ăsta de vedere, meciul cu Franța a fost un câștig.

Ziua și ora meciului cu Cehia vor fi anunțate în seara asta, dar un lucru e cert: România își ia rămas bun de la cel mai vechi oraș al Germaniei cu sentimentul lucrului bine făcut. Leipzig e următoarea destinație, dar mulți suporteri speră să-și urmeze echipa până în ultimul weekend, la Hamburg.

România - Franța 17-26 (7-17)

România: Florianu - 6, Drăguţ - 3, Udriştioiu - 2,  Laslo - 2, Geiger - 1, Popa - 1, Pintea - 1, Tătar - 1 

Franţa: Houette - 7, Niakate - 5, Flippes - 4, Zaadi - 2, Dembele - 2, Lacrabere - 2, Niombla - 1, Landre - 1, Pineau - 1, Dancette - 1

Galerie foto: Sorin Pană (Sportul Ilustrat)