Pe Anfield, în afară de poziţiile din teren, jucătorii mai au un rol de îndeplinit, aproape săptămână de săptămână. Parcă a devenit obligatoriu ca cineva să-şi aleagă câte un meci important în care să facă pe ţapul ispăşitor. După cum o spune şi un fan, „dacă nu e Lovren, e Moreno. Dacă nu e Moreno, e Mignolet.“
Portarul belgian e acum centrul atenţiei după un 1-1 cu Chelsea care îndepărtează ambele echipe de vreo speranţă – și așa prea îndrăzneață – la titlu. Mignolet nu arată deloc grozav în reluările golului marcat de Willian, o centrare înşelătoare care-l face să patineze disperat în timp ce mingea aterizează direct în vinclu.
Dar e greu de spus dacă asta e o gafă sau mai degrabă e ghinion. La fel stă treaba și cu Klopp, şi vina pe care mulţi i-o impută tot mai des, mai ales după o săptămână în care a mai risipit și avantajul de trei goluri cu Sevilla. Dar nu există dubii că Liverpool are o problemă serioasă în a păstra ceea ce dobândeşte după multă muncă.
Mai mult de o oră s-au chinuit gazdele să ajungă în fruntea unui joc pe care toţi analiştii englezi vor încerca să ni-l descrie ca „entertaining“, de parcă sunt obligaţi contractual să nu spună ceva negativ despre un derbi. Dar înainte de golul lui Salah din minutul 65, puţine lucruri, în afară de o tumbă a arbitrului Michael Oliver – au înviorat atmosfera adormită de pe stadion.
Ca de obicei, ne-am putut baza pe atacantul egiptean să injecteze nişte energie în desfăşurări. De departe cel mai activ om de pe teren, Salah a cules mingea înţepată de Oxlade-Chamberlain şi a finalizat fără emoţii. După care s-a abţinut de bucurie, din respect pentru victimele tragediei din Egipt și, probabil, dintr-o mică simpatie pentru fosta sa echipă, Chelsea, la care a jucat doar 19 meciuri.
De acolo, Liverpool a jucat împotriva unui adversar mai periculos decât Hazard sau Morata: tendinţa adânc înrădăcinată de a-şi pierde concentrarea şi, în consecinţă, avantajul. Nimeni n-o cunoaşte mai bine decât Klopp şi neamţul s-a plâns la final că oficialii nu l-au lăsat să facă o schimbare esenţială înainte de egalare. Argumentul e că înlocuirea ar fi transformat sistemul într-unul cu cinci fundaşi. Totul sună a „dacă şi cu parcă“, de vreme ce între cele două reuşite au trecut 20 de minute lungi în care puteau fi făcute toate modificările necesare.
Acolo e mărul discordiei pentru o bună parte din suporteri, care şi-aşa s-au frecat la ochi când au văzut o formulă de start fără Firmino sau Mane. Cel din urmă a intrat abia în minutul 89, deci n-a apucat nici să transpire. Asta i-a lăsat multă energie după ultimul fluier pentru a-şi arăta nervii – dacă faţă de Klopp sau de rezultat, nu e clar.
După o reacţie tipică la golul lui Willian, Conte a fost ceva mai sobru în interviu: „Trebuie să recunosc că sunt puţin dezamăgit. Am avut ghinion la golul lor, egalul e bun, dar poate meritam să câştigăm. Am văzut o reacţie bună din partea jucătorilor mei, în ciuda unei călătorii lungi și puţină odihnă.“
Klopp a părut pur şi simplu obosit şi uşor iritat: „Cred că am nevoie de nişte timp pentru a fi fericit. E puţin mai greu când Chelsea joacă cu opt fundaşi, mai mult sau mai puţin. La urma urmei, e un punct cu Chelsea. O să existe un moment în seara asta când o să gândesc că rezultatul e OK – doar nu acum.“
Poate nici duminică, când Liverpool ar putea să se trezească pe locul şase, în cazul în care Burnley şi Arsenal nu termină la egalitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu