Cu ochii în lacrimi, Gianluigi Buffon (39 de ani) şi-a anunţat retragerea din naţionala Italiei, după ce "Squadra Azzurra" a ratat calificarea la CM 2018 din Rusia, turneu final la capătul căruia portarul de legendă plănuia să pună ghetele şi mănuşile în cui.
"Nu-mi pare rău pentru mine, ci pentru întregul fotbal italian. Nu am reuşit să ne calificăm, lucru care însemnă foarte mult. Acesta e regretul meu, nu-mi pare rău că timpul trece. Suntem mândri, suntem puternici, ne vom aduna aşa cum am făcut mereu. Părăsesc o naţională care va ştii să se ridice. Toate cele bune tuturor, în special celor cu care am împărtăşit această experienţă", a spus Buffon după Italia - Suedia 0-0, conform RTE.
Buffon va împlini 40 de ani în ianuarie. Portarul cu 175 de selecţii în naţionala Italiei are în palmares 8 titluri de campion, toate cu Juventus, 3 Cupe ale Italiei, 6 Supercupe, o Cupă UEFA, cu Parma (2003), o Cupă Mondială (2006), un titlu european sub 21 de ani şi un premiu de cel mai bun fotbalist din Europa, adjudecat în 2003.
În 1958, Suedia ceda în finala Campionatului Mondial, pe teren propriu, în faţa Braziliei. O Brazilie rămasă în “comă” după victoria Uruguay-ului din urmă cu opt ani. Sindromul “Maracanazo” încă plutea în aer. Ghiggia marca golul de 2-1 la Rio de Janeiro (pe Maracana), în faţa a 199,854 de suporteri. O întreagă naţiune a intrat în doliu. La opt ani distanţă, Pele conducea Brazilia către primul titlu mondial din istorie, în timp ce Italia era eliminată de Irlanda de Nord în preliminariile pentru turneul final din Peninsula Scandinavă. În 2018, Italia va vedea un nou turneu final de acasă, după ce nordicii şi-au dat viaţa pentru acel bilet de Rusia.
Decăderea fotbalului italian e din ce în ce mai clară. Echipa naţională a atins, în cele din urmă, fundul mării. De la finala din 2006, când Materazzi l-a retras pe Zidane, totul a luat-o la vale pentru “Squadra Azzurra”. În 2010, Italia a părăsit Cupa Mondială de pe ultimul loc al grupei F, după Paraguay, Slovacia şi Noua Zeelandă. În 2014, Italia şi Anglia au părăsit împreună turneul final din Brazilia, după ce n-au reuşit să treacă de Uruguay şi Costa Rica.
La Mondialul din Rusia, Italia nici măcar nu va mai face act de prezenţă. Desigur, a mai fost finala Campionatului European din 2012, când Italia a dat piept cu Spania în ultimul act, după ce Balotelli a eliminat Germania. S-a terminat 4-0, după ce Casillas l-a rugat pe arbitru să consemneze K.O.-ul.
Începutul dezastrului
Granzii Milan şi Inter s-au vândut investitorilor din China, care au adus stranieri supraevaluaţi. Juventus s-a redresat iar încetul cu încetul a pus monopol pe Serie A. Portdrapelul fotbalului italian a bifat două finale de Liga Campionilor în ultimii ani, dar fără să emite pretenţii în dauna celor de la Barcelona şi Real Madrid. Parma a dispărut, dar a luat-o de jos şi în curând va reveni în lumina reflectoarelor. Ultima Ligă a Campionilor adujecată de italieni datează din 2010. Inter, cu Chivu pe teren şi Mourinho pe bancă, învingea Bayern München la Madrid şi bifa tripla Campionat-Cupă-UCL.
S-a mizat pe stranieri. La naţionala s-a tot mizat pe “garda veche”. Veteranii nu par încrezători să predea ştafeta noii generaţii. Viitorul nu pare atât de strălucit în “Cizmă”. Tinerii italieni au momente de glorie, de genul Locatelii contra Juventus, dar pe termen lung nu impresionează.
Buffon spunea că se va retrage după Campionatul Mondial din Rusia, pe care era sigur că îl va bifa.
“Gigi”, din păcate, n-a fost să fie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu